Fluierături În Biserică Songtext
von Accent

Ce-o să ne facem, Doamne, cântatu-i tot mai scump?
Tot mai puțini ereteci și visători pe drumuri.
Lanuri de cruci dau buzna în lanuri de porumb,
Nu-s cântece, ci, iată, din pruncii orbi ies fumuri.

Dă-mi, Doamne, totul numai pe din două,
Spânzurători cu funie de maci,
Iubite credincioase doar când plouă
Și libertate ghemuită-n saci.

Prunc desuet prin spartele artere,
Tramvaie roșii curg spre-un vechi oraș
Unde-au murit căruțele cu mere,
Caii de lut, cocliții căruțași.

Un monstru-ar trebui, din munți, pe schiuri,
Purtând disprețul haitei lui în bot,
Duhnind a sănătate și rachiuri,
Să fecundeze fragedul robot.


Să facă fierul viermi, s-aud betonul
Scâncind ca un copil la temelii.
Să se ridice revoltat coconul
Din fluturii atomici și zglobii.

Să înfloreasc-a noua oară prunii...
Oh, veac înnebunit și patruped!
Vreau să mai văd chiar coborâți, pe funii,
Zeii asfixiați în care cred.


Decât să vă-ndulcesc cu arta ceaiul,
Oh, inimă în scutece de prunc,
Mai bine-n seara asta, beat, cu paiul,
Sorb luna și pe cioburi mă arunc.
Căci, anonim ca acul prin furaje,
Purtând în vene sânge de sobol,
Aș inventa femeia cu etaje,
Cu magazii de zahăr la subsol.
Iubirea mea să scoată țări din criză,
Sărutul meu, bombat la Polul Nord,
Să bage plitele de gheață-n priză,
Să cadă cancerul bolnav de cord.
Să mân cu-n bici orașul pe câmpie (vers incert)
Ca pe-un tramvai eretic tras de cai,
Gata oricând să-mi puneți șaua mie,
Dar să nu-mi cereți artă pentru ceai...