Nimănui Songtext
von Nelu Lazar

Ispititoare doamnă, sacrificiul
Ce l-am turnat în pulberea din urmă
Nu fu-n zadar ci, iartă-mi cugetarea
A fost ca sufletu-ţi să iasă-o glumă

Și căutându-ţi ura, sentimentul
Ce tu spuneai că îţi lipseşte-odată
Cu celelalte, firave, mârşave
Simţiri ce omul le-are laolaltă

Găsit-o-am într-un cuibar, clocindă
Și umedă, nervoasă, schimbătoare
Cu un cocoş deasupra-i, peste pene
Bând amândoi dintr-o ciudată zare


Iar tu plecat-ai jos, pe-un galben munte
Tu nu ai vrut să stai să mă-nţelegi
Eu te cunosc în timp ce pasu-mi este
La drum, tu nu ştii, nu poţi să mă negi

Ciudat, însă aşa-am ales să fie
Tu să-mi cunoşti doar partea ce-n trecut
O ocoleam uşor şi o scoteam doar
Când Luna răsărea cu-n cald sărut

Recunoştinţă? ce să spun, copilă
Când a ta ură numai tu o vezi
Și eu, şi nu știi că din umbră
Ne urmăresc tiptil, timizi, ochi verzi

Ce tu nu-i vezi
Ce tu nu-i vezi
Ce tu nu-i vezi
Ce tu nu-i vezi