Însingurare Songtext
von Mirabela Dauer

Am obusit de când te aștept să vii
Sunt nopțile prea lungi
Și mult prea grele
Copacii dorm
Pe umbre străvezii
Și cerul tace, legănat de stele

Atătea întrebari
Mă copleșesc
Iar gândul mi-este prins în grea vâltoare
În om se naște tot ce-i omenesc
Din neguri năzuind mereu spre soare
Mereu spre soare


Însingurare, cine nu te știe
Să nu te întâlnească niciodată
Însingurare, inimă pustie
Ce triste ești și cât de zbuciumată
Însingurare, umbra ne dorită
Ce zeu păgân care-a urât iubirea
Te-a zămisilt în chinuri și ispită
Și ți-a trimis în lume nemurirea?

Trec clipele ca fluturii în zbor
În mine o lumină mai veghează
Speranță ca un bard rătăcitor,
Alunecă sub zare și visează

Mă lupt cu întrebările în gând,
Şi lupta-i grea şi e necruţătoare
Te-aştept să vii de ani şi ani la rând
De undeva, din lumea asta mare,
Din lumea asta mare

Însingurare, cine nu te știe
Să nu te întâlnească niciodată
Însingurare, inimă pustie
Ce triste ești și cât de zbuciumată
Însingurare, umbră nedorită,
Ce zeu păgân, care-a urât iubirea,
Te-a zămislit din chinuri şi ispită
Şi ţi-a trimis în lume nemurirea?


Însingurare, umbră nedorită,
Ce zeu păgân, care-a urât iubirea,
Te-a zămislit din chinuri şi ispită
Şi ţi-a trimis în lume nemurirea?
Însingurare, cine nu te știe
Să nu te întâlnească niciodată