Plecarea Songtext
von Ducu Bertzi

Ceață, vânt, zăpadă și tăcere
Raza lunii fâlfâie tăcut,
Inima, c-o molcomă durere,
Își aduce-aminte de trecut

Spulberat, omătul se despică,
Pe-așa lună eu, ascuns ieșit,
Îndesându-mi cușma de pisică,
Casa părintească-am părăsit

Iarăși sunt în locurile mele,
M-au uitat sau minte mă mai țin?
Stau mâhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul lui cămin


Cușma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deșir,
De bunicii mei mi-aduc aminte
Și de-nzăpezitul cimitir

Toți vom fi acolo, poți să sameni
Viața ta cu râs și cu tumult,
Pentru asta trag așa spre oameni
Și-i iubesc pe toți atât de mult

Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd,
Vechea casă c-un dulău la poartă
Parcă știu că n-am s-o mai revăd,
Vechea casă c-un dulău la poartă
Parcă știu că n-am s-o mai revăd